Astronomie

Comprimarea puternica a particulelor de aer din fata meteoritului, ce nu au timpul necesarsa se dea la o parte, formeaza o adevarata perna de aer. La inaltimea de 100 kilometri temperatura suprafetei corpului ajunge la 2000oC, iar perna de aer din fata sa, datorita marii presiuni, ajunge la temperaturi de mii si zeci de mii de grade.

Are loc o evaporare intensa, corpul consumindu-se rapid. Particulele de aer, amestecate cu materia meteoritica evaporata si ionizata, formeaza o sfera incandescenta, vizibila de pe Pamint. La altitudinea de 50-70 kilometri cea mai mare parte a materiei meteoritului este evaporata si pulverizata. Fenomenul luminos dureaza intre citeva fractiuni de secunda si citeva minute.

CURENTII METEORICI
Spatiul interplanetar este strabatut de miliarde de corpuri meteoritice, ale caror dimensiuni variaza de la ordinul micronilor la cel al kilometrilor. Unele dintre acestea strabat singure Cosmosul, pe orbite de obicei circumsolare, fiind corpuri meteoritice sporadice.

Altele fac parte din urasi nori de corpuri meteoritice, formind curentii meteoritici Orbitele acestora pot fi asemanatoare orbitei Pamintului, curentii strabatindu-le in 1-3 ani, excentrice (afeliul gasindu-se dincolo de Jupiter), avind o perioada de revolutie de citiva zeci de ani, sau circulare de raza mare, cu o perioada de revolutie de 5-15 ani.

Meteoritii download

O buna masura a suveranitatoii acestora este aceea ca, chiar in ciuda importatntei capitale ale acestui fapt pentru societatea moderna, acest concept de a valorifica anergia a fost complet eliminat din planurile Statelor Unite, mai ales din perspectiva informarii opiniei publice ( cu exceptia planelor militare care au in perspectiva folosirea acestui nou tip, mai ales in cazul unei crize de petrol.)

Daca s-ar fi inceput cu folosirea energiei in limite restranse, astazi s-ar fi ajuns la un procent semnificativ ocupat de folosirea energiei solare din anergia totala. Ideea principala era ca pentru directionarea energiei solare, lumina soarelui trebuia sa fie concentrata. Aparate care puteau realiza acest lucru puteau fi facute la un pret mic, chiar intr-o productie mare, inca din anii 1970. Nu a fost sa fie asa.

Au fost si inca sunt probleme asociate cu progresul solar, unele reale altele scornite. Una dintre acestea ar fi ca soarele nu straluceste intotdeauna nici macar in California, insa sunt destule solutii pentru a remedia problema aceasta – aceasta face parte din problemele serioase; una dintre cele inventate de unii sceptici, ar fi de exemplu prabusirea instalatiilor, aceasta determinand un pericol chiar mai mare decat fuziunea nucleara; insa ideea de periculozitate nu poate fi contrazisa in totalitate.

Toate acestea au fost mai intai amintite intr-o lucrare publicate la inceputul anului 1983 numita “Cea mai lunga oda a Soarelui”, in prima dintre cele trei volume- manuscrise, din care numai putine parti pot fi incluse aici.

Eratostene: determinarea razei Pamantului
Bazandu-se pe aceasta idee geometrica simpla, evidenta, Eratostene, care a trait la Alexandria, intre anii 275-195 =EE .C., a reusit sa determine, pentru prima oara, raza Pamantului; in plus, determinarea lui Eratostene a fost deosebit de precisa, avand in vedere mijloacele utilizate.

Dar, pentru a realiza aceasta determinare, Eratostene a dispus, in afara de “idee”, si de observatiile efectuate in doua locuri diferite de pe un acelasi meridian geografic.

Mai precis, este vorba despre Alexandria si Syena (azi Assuan), aflate aproximativ pe acelasi meridian, de-a lungul caruia curge Nilul. Intre cele doua orase circulau in mod frecvent caravane, distanta dintre ele fiind astfel relativ precis cunoscuta; ea se considera a fi de 5000 de stadii (1 stadie = 157,5 m).

Ei bine, Eratostene fiind bibliotecar la celebra biblioteca din Alexandria, a citit relatarile de calatorie la Syena si a retinut din acestea un fapt interesant: in ziua solstitiului de vara (deci, in “miezul verii”), la Syena Soarele ajungea la amiaza atat de sus pe cer, incat el lumina “direct” fundul unui put adanc de apa!

Cu alte cuvinte, Soarele trecea la meridian, la Syena, CHIAR LA ZENIT, atingand verticala locului; inaltimea sa unghiulara era, deci, de 90 de grade.Ori, la Alexandria, in aceeasi zi de solstitiu, inaltimea maxima a Soarelui (deci, la meridian) era cu 7 gr 12′ mai mica de 90 ! Reprezentandu-si situatia din planul meridian al celor doua localitati, stiind ca Soarele se afla – la amiaza – in acest plan, Eratostene a mai facut o ipoteza suplimentara: a presupus ca Soarele este infinit de departe, in raport cu distanta dintre cele doua orase.

Astronomiameridiana

Fortele de gravitatie au atras mai multe mase interne,intr-un glob rotitor.Elementele grele,ca fierul ,s-au scufundat spre centrul sferei.3.Metalele mai usoare si pietrele s-au asezat la suprafata,iar Pamintul fierbinte s-a racit,formind la suprafata o scoarta dura.

Gazele eliberate de Pamint au format norii si ploile ,creindu-se oceane ce contineau plante mici,producatore de oxygen.5.Initial o masa mare de pamint ,suprafeta solida a Pamintului este acum separata in sapte bucati numite continene.

Este un mister cum a aparut viata pe Pamint. Teorii sunt multe,insa ras-punsul este probabil o combinatie de motive.In primul rind distant dintre Pamint si Soare este ideala—nu prea aproape si fierbinte ca Ve-nus,nici prea departe rece ca Marte.

In al doilea rind, Pamintul este singura planet ace are apa la suprafata peste 70% din Pamint este acoperit de apa. Savantii cred ca furtunile electrice ale planetei formate au cauzat reactii chimice in atmosfera. Asa au aparut primele forme de viata, care au ajuns in ocean, unde s-au combinat intre ele, formind fiinte simple, asemanatoare plantelor. Plantele produc oxigen, asa ca s-a creat o atmosfera ideala pentru evolutia fiintelor care respire oxigen.

Apa este cea mai obisnuita substanta de pe Pamint.Ea este principalul component al tuturor organismelor vii. Fara apa, pe planeta nu ar putea exista viata. In mod natural apa apare in trei forme diferite: solida (in-ghetata sau gheata), lichida(apa) si gazoasa(vapori de apa in aer). Ea poate dizolva mai multe substante decit orice alt lichid.

Forta energiei apei a format muntii, vaile, coastele si cimpiile lumii. Apa acopera 70% din suprafata Pamintului—peste 1,4 miliarde km.cubi. Insa doar o mi-nuscula parte este folosita de om.

Cca 97% din rezervele de apa ale lumii este apa de mare, continind pina la 35 kg de saruri minerale dizolvate in fiecare 1000 de l de apa. Doar 3% din rezervele mondiale de apa este apa dulce iar 77% din aceasta este blocata in calote de gheata polare sau ghetari montani. Apa este cea mai importanta forta in formarea reliefului.

Riurile si ghetarii formeaza vai, erodeaza lanturi muntoase si transporta pietris, nisip, aluviuni si argila pe cimpiile joase si eventual in mare. Chiar si peisajele din desert sunt formate de inundatiile bruste.

Un om bea peste 60000 de litri de apa in timpul vietii sale.Sunt necesari 10 l de apa pentru a trage apa la toaleta; 140 l pentru a umple o vana; circa 40 l de apa pentru a spala vesela; pina la 120 l de apa pentru functionarea unei masini de spalat automate.Sunt necesari 400 l de apa pentru a cultiva griul necesar fabricarii unei franzele.

Cel mai umed loc de pe Pamint este Cherrapunji din India, avind precipitatie medie anuala de 12.040 mm.Circuitul apei în natur? (denumit uneori ?i ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circula?ie continu? a apei în cadrul hidrosferei P?mântului. Acest proces este pus în mi?care de radia?ia solar? ?i de gravita?ie. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa î?i schimb? starea de agregare fiind succesiv în stare solid?, lichid? sau gazoas?.

Apa se mi?c? dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evapora?ia, transpira?ia, infiltra?ia ?i scurgerea. ?tiin?ele care se ocup? cu studiul mi?c?rii apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia ?i meteorologia. Circuitul apei în natur? a fost descoperit, sau m?car intuit, foarte devreme în istoria omenirii.

Chiar Biblia face referire de mai multe ori la acest circuit, în special în leg?tur? cu potopul. Urm?torul citat este tradus din textul sanscrit al c?r?ii indiene Manusmrti, carte cu o origine de cel pu?in 2500-3000 de ani: “Apa se ridic? la cer sub form? de vapori; din cer coboar? sub form? de ploaie, din ploaie se nasc plantele, ?i din plante, animalele” (Manusmriti – Cartea III, sloka 76). Circuitul natural al apei este afectat de anumite procese geologice. El nu a fost identic cu cel din diferite ere geologice.

Modific?rile geologice ale circuitului apei se produc relativ lent. Ac?iuni antropogene de diferite genuri, cum ar fi emisia de gaze în atmosfer?, desp?duririle, extragerile de ap? din cursuri de ap? sau strate subterane ?i altele pot îns? influen?a circuitul apei atât la scar? local? cât ?i la scar? planetar?. Disciplina care se ocup? cu studiul influen?ei activit??ilor umane asupra ciclului natural al apei ?i a m?surilor necesare pentru a nu produce o desechilibrare a acestui ciclu se nume?te gospodarirea apelor.

Pamantul download

Pe de alta parte, Luna se roteste in jurul axei sale intr-o perioada de timp egala cu perioada de miscare in jurul Pamantului, fapt pentru care ea arata mereu aceeasi fata spre Pamant.In figura 1 am reprezentat soarele (S), Pamantul (T) si Luna (L), in pozitia initiala fiind socotite punctele : S,T1 si L1.Dupa un interval de timp egal cu perioada siderala a Lunii, cele trei corpuri se vor gasi in punctele : S,T2 si L2.Pentru ca Luna sa ajunga iarasi in pozitie coliniara cu Soarele si Pamantul, in L3, va trebui sa mai treaca un anumit interval de timp.In modul acesta se vede ca perioada sinodica – interval de timp dintre doua conjunctii este mai mare decat perioada siderala.Perioada sinodica se determina observational si este egala cu 29 zile, 12 ore, 44 minute si 2,8 secunde.

Referat despre Mercur
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare si a opta ca marime. Aceasta planeta este mai mica in diametru chiar si decat Ganymede si Titan si este rareori vazuta datorita luminozitatii soarelui. In mitologia romana, Mercur este zeul comertului, fiind echivalentul lui Hermes in mitologia greaca.

Mercur a fost “vizitat” de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Aceasta a survolat planeta de trei ori intre 1974 si 1975. Cu toate acestea doar 45% din suprafata sa a fost cartografiata (si, din pacate, este prea aproape de Soare pentru a fi efectuate masuratori sigure).

Variatia temperaturii la suprafata planetei este cea mai mare din intregul sistem solar, temperaturile atingand valori intre 90 K si 700 K.

Interiorul planetei este dominat de un miez de fier cu o raza de 1800-1900 km. Patura esterioara este alcatuita, ca si in cazul Terrei, din roca si groasa de 500-600 km.

Aceasta mica lume este acoperita de cratere si arata asemanator lunii noastre. Atmosfera este foarte rarefiata, aproape inexistenta, si este alcatuita din praful de la suprafata ridicat de catre vantul solar.

Zona cuprins? de câmpul magnetic al P?mântului se nume?te magnetosfer? . Liniile câmpului magnetic ies din P?mânt la polul sud magnetic, localizat lâng? strâmtoarea McMurdo din Antarctica, ?i reintr? la polul nord magnetic de lâng? insula Prince of Wales din Arctica canadian? . Polii magnetici sunt aproape de cei geografici dar nu se suprapun , pozi?ia lor modificându-se in timp . Momentan , polul nord magnetic se deplaseaz? cu 0,2 ° pe an , iar ambii poli se deplaseaz? tot mai repede din 1971 , când viteza polilor era de 10 km pe an , acum e 40 km pe an . Acest proces de inversiune nu poate fi aflat din timp , deoarece n-are o regul? când se produce , care îi duce în eroare pe oamenii de ?tiin?? . Se poate întâmpla dup? câteva milioane de ani , sau chiar dup? 5000 de ani . Momentan , acest lucru se poate întâmpla în orice or? , dar mai probabil în 2012 .

De la marele tsunami din Asia Mic? care s-a petrecut în 2004 ?i care i-a z?p?cit pe geologi , oameni de ?tiin??  au descoperit c? polii P?mântului se inverseaz? . Dup? cercet?ri, oamenii de ?tiin?? au descoperit multe efecte pe care le are asupra viet??ilor ?i a tot ce este pe P?mânt . Se pare c? câ?iva dintre sateli?i P?mântului au avut probleme . Alte simptome ale unei iminente invers?ri a polilor ar putea fi extinderea aurorei polare care de obicei se observ? numai la Polul Sud, aceasta urmând s? se extind? ?i deasupra Atlanticului deSud.
Sl?birea extrem? a magnetosferei planetare ce apare înaintea unei invers?ri a polilor poate duce la intensificarea cazurilor de cancer datorit? radia?iei cosmice ce va putea astfel ajunge pân? la suprafa?a Terrei.

Dup? ce oamenii de ?tiin?? au descoperit inversiunea polilor , au c?utat un r?spuns pentru acest lucru . Ace?tia au descoperit c? întreaga noastr? galaxie a intrat într-un fel de zon? cu o putere mai mare. Dup? ce s-a ajuns în acest loc cu putere ,  toat? galaxia sufer? modific?ri majore . Câmpurile magnetice ?i intensitatea luminoas? a planetelor se schimba . Venus ne arat? o cre?tere de lumin? . Jupiter sufer? o schimbare energetic? încât s-a format un tub de radia?ie ionizant? între ea ?i luna Io . La Jupiter , Uranus ?i Neptun î?i intensific? câmpul lor magnetic ?i devin mai luminoase . Uranus ?i Neptun au suferit inversarea polilor . În urma mut?rii polilor , Terra se confrunt? cu o activitate vulcanic? mai mare cu 500 % decât din 1875 . Chiar ?i câmpul magnetit al soarelui a crescut cu 230 % din 1901 .

————

Zona cuprins? de câmpul magnetic al P?mântului se nume?te magnetosfer?. Liniile câmpului magnetic ies din P?mânt la polul sud magnetic, localizat lâng? strâmtoarea McMurdo din Antarctica, ?i reintr? la polul nord magnetic de lâng? insula Prince of Wales din Arctica canadian? . Polii magnetici sunt aproape de cei geografici dar nu se suprapun , pozi?ia lor modificându-se in timp .

Momentan , polul nord magnetic se deplaseaz? cu 0,2 ° pe an , iar ambii poli se deplaseaz? tot mai repede din 1971 , când viteza polilor era de 10 km pe an , acum e 40 km pe an . Acest proces de inversiune nu poate fi aflat din timp , deoarece n-are o regul? când se produce , care îi duce în eroare pe oamenii de ?tiin?? . Se poate întâmpla dup? câteva milioane de ani , sau chiar dup? 5000 de ani . Momentan , acest lucru se poate întâmpla în orice or? , dar mai probabil în 2012 .

De la marele tsunami din Asia Mic? care s-a petrecut în 2004 ?i care i-a z?p?cit pe geologi , oameni de ?tiin?? au descoperit c? polii P?mântului se inverseaz? . Dup? cercet?ri, oamenii de ?tiin?? au descoperit multe efecte pe care le are asupra viet??ilor ?i a tot ce este pe P?mânt . Se pare c? câ?iva dintre sateli?i P?mântului au avut probleme .

Alte simptome ale unei iminente invers?ri a polilor ar putea fi extinderea aurorei polare care de obicei se observ? numai la Polul Sud, aceasta urmând s? se extind? ?i deasupra Atlanticului deSud.
Sl?birea extrem? a magnetosferei planetare ce apare înaintea unei invers?ri a polilor poate duce la intensificarea cazurilor de cancer datorit? radia?iei cosmice ce va putea astfel ajunge pân? la suprafa?a Terrei.

Dup? ce oamenii de ?tiin?? au descoperit inversiunea polilor , au c?utat un r?spuns pentru acest lucru . Ace?tia au descoperit c? întreaga noastr? galaxie a intrat într-un fel de zon? cu o putere mai mare. Dup? ce s-a ajuns în acest loc cu putere , toat? galaxia sufer? modific?ri majore . Câmpurile magnetice ?i intensitatea luminoas? a planetelor se schimba . Venus ne arat? o cre?tere de lumin? . Jupiter sufer? o schimbare energetic? încât s-a format un tub de radia?ie ionizant? între ea ?i luna Io .

La Jupiter , Uranus ?i Neptun î?i intensific? câmpul lor magnetic ?i devin mai luminoase . Uranus ?i Neptun au suferit inversarea polilor . În urma mut?rii polilor , Terra se confrunt? cu o activitate vulcanic? mai mare cu 500 % decât din 1875 . Chiar ?i câmpul magnetit al soarelui a crescut cu 230 % din 1901 .